DORIN TUDORAN - SCRIITOR - INTERVIUA-I NOȘTRI CA BRAZI-I, A-LE VOASTRE CA TA-ȚI-I

Ei este politicienii noștr-i și are griji de viitorul țări. Fără ei nu near ști niminea la Brucsel i-ar la Casa Poporului ar fi gobi – pustiul cu pricina. Succesurile lor este doară a-le lor, eșecele noastre rămâne doară a-le noastre. Va-ți prins? Fără ei nar fi echități – nici pe piața internă, nici la esport.

În compania electorală iei ne vorbește cu buze unflate cu colagen. După ce se alege, ei stă pe fotolii cu poponețele lor espandate cu botox. N-oi rămînem pe gînduri, profunzi: cu buzele umfla-te și cu picioare-n funzi. Așa cum fuserăm, de-acum și-n veacul veacelor.

Ei are oi, noi avem boi. Ei are tătici, noi creștem pitici. Ei are service, voi ave-ți norice. Unii se bate cu crini, alții cu dude – depinde de vecini și depandă de rude. La Strasbur, idrogenu nu e ca ocsigenu iar la Brucsel și alte împrejurimi istorice ăilalți propune num-ai trădători, noi num-ai muncitori: doamne, domni, domnișori și oscioare domnești.

S-ar putea să se eziste și surprize. Ele este pregătite cu atenție de oameni cu școli ba pe pământ, ba în largul mărilor și oceanurilor. Parola: ”Off shore?” ”Of cors!” Cine știe, cunoaște. Cine nu știe, treaba lor. D-aia unii ascultă Vanghelis, ăilalți ronțăie Vanghelie și toți devine băieți de băieși; toate  se face fete descuiete .

Alegerile sa terminat, rezultatele se cunoaște. Per total, ele rămân mulțămitoare. Oamenii noștri și oamenele voastre î-și intră în funcții – acu s-au mai pe la începutul ierni, nu contează, ne înțelegem că suntem cu toți români. Da, și Marko.

Acum, la început de mandaturi, toți cîștigătorii trebuie să jure cu mâna pe Biblia de la Orăștie (cine nare o copie serocsată poa să jure și pă original) că n-o să fure, n-o să mintă, n-o să trădeze interesurile naționale la Brucsel și pe cele ieuropene la Butimanu și o să alerge corupția pînă î-i prinde din urmă. Perdanții trebe să se abțină un pic.

Jurămîntul pe scurt: “Je sui lotr”.

Am vrut cu toți o Românie Mare, cât mai mare și mai rotundă, ca o plăcintă încăpătoare pentru fiecare.  O avem. Iacăt-o: nouă ca generație, veche ca anticipație.

Deocamdată e vară. Căldură mare. D-aia aprob propunerea să dăm fiecăruia după nevoie și să cerem de la toți după putirință băutura noastră tradițională: berea Cavou – mai rece ca moartea.

 Bă-ie-te, încă un rînd! Da’ rece, rece cît cuprinde!

 (Timpul, Nr.6/7, 2009)