Românul şi balonul

ROMÂNUL ŞI BALONUL

Suntem informaţi că un român din doi este gata să ia un lucru ori altul în balon. Mai important ar fi să aflăm câţi români din zece iau totul în balon. De fapt ştim.

Am deschis acest blog cu speranţa că, de există decenţă la ambele capete ale canalului de comunicare, dialogul este posibil. M-am înşelat – nu există.

Cei interesaţi să dialogheze reprezintă o minoritate atât de eroică, încât le voi fi întotdeauna îndatorat pentru curajul de a fi stat în faţa  murdăriilor aluvionare.

Voiajul meu a ţinut ceva mai mult decât celebrele Cinci săptămâni în balon. Regret că am ars şi  gazul celor de bine pentru a ţine balonul deasupra mizeriei.

Când şi o grevă a foamei, ce te poate aduce uşor în preajma morţii, devine un bun prilej de băşcălie, pleci. Dacă nu, îţi rămîne să te amuzi de rânjetul fericit al fiarei.

Îmi reclam aici identitatea: din acest moment, nu mai am nimic în comun cu acest blog. Închid accesul la comentarii; altfel aş putea fi acuzat cândva că am lăsat în urmă-mi o arenă deschisă măcelului.

Dorin Tudoran

9 septembrie 2009

 

Socoteala

SOCOTEALA

–   gânduri despre oboseală și (im)precizie –

Cineva își folosește blogul pentru a băga zâzanie între oameni. Recent, găsește de cuviință să posteze niște pagini din Jurnalul altcuiva. În acele pagini, alături de mulți alții, sunt sever muștruluit. Nici o surpriză.

Autorul este un om căruia România (și eu personal) îi datorează foarte mult. Un om căruia, decenii la rând, i s-au făcut nedreptăți imense. Dar nimeni nu a reușit vreodată să îl nedrăptățească mai mult decât se nedreptățește de unul singur și de multă vreme.

Când nu mai înțelegi care este diferența între curajul de a trage la socoteală o dictatoră atroce și a trage de socoteală pe toată lumea, situația devine fără speranță.

Este și motivul pentru care, de mulți ani, în afara situațiilor  în care o enumerare a celor bravi nu poate să-l ocolească, mă abțin să mai pomenesc numele celui ce se nedreptățește cu înverșunare crescândă. Faptul că îi nedreptățește și pe alții este un mizilic.

Iată ce citesc de data aceasta:

“ Duminica 23 august 2009

Trezindu-mi-se curiozitatea, am deschis blogul lui D. Tudoran. Si ce am citi la 4 august a.c.?   “Draga Vasile, Multumesc pentru comentariu.
Ionesco a spus multe. De exemplu, intrebat de prietenul sau Francois Fejto de crede ori nu in Dumnezeu a raspuns: “Cred, dar mi-as fi dorit ca Dzeu sa fi fost putin altfel…”

In treacat: Ionesco îi va fi spus lui Fejtö ce relateaza D. T. ca i-ar fi spus, atât ca nu doar lui Fejtö, ci si mie. Observ – abia acum! – ca Tudoran are mania citatelor din clasici, ca si maestrul sau de gândire Paler, cel care nu putea face un pas în operatia de moralistizare (sic) a maselor largi (imoralizate, saracele), fara a se rezema pe Salustius, pe Homer, pe Pliniu cel Batrân.”

 

Scrisoare deschisă adresată Președintelui Traian Băsescu

Excelenței Sale

Dlui Traian Băsescu

Președintele României

 

Excelență,

Numele meu este Dorin Tudoran și vă scriu în singura calitate pe care aș fi dorit să nu o aleg vreodată, fiindcă spectrul ei mă hăituiește și azi, aproape după un sfert de veac – grevist al foamei.

Indiferent de motivele ce împing un om la un asemenea gest, actul în sine scapă tiraniei politicului. Este o tragedie atât de profundă, încât nu lasă loc nici conotațiilor, nici speculațiilor.

Nu sunt dintre cei care să creadă că un șef al statului trebuie solicitat să se implice în orice și oricând. În acest moment, mă adresez mai degrabă omului Traian Băsescu, decât președintelui cu același nume.

Mai presus și dincolo de orice contexte, dl Teodor Mărieș este colegul dumneavoastră de umanitate. Vă rog, cu tot respectul ce trebuie să îl poarte un asemenea mesaj, acționați.

Celelalte vin și se duc, dar o dată ce am ratat șansa de a dovedi oamenilor că omenia este tot ce ne leagă, umanitatea devine un articol într-un dicționar al derizoriului.

Fiți semnificativ, Excelență. Contez pe dumneavoastră.

Dorin Tudoran

Washington, 6 septembrie, 2009

 

Ceața ce vine din spion

CEAŢA CE VINE DIN SPION

    – Răspuns dlui Liviu Turcu –

Domnule Liviu Turcu,

Răspund aici primei părţi a scrisorii deschise pe care mi-aţi adresat-o pe blogul dlui Victor Roncea, duminica, 30 august (http://victor-roncea.blogspot.com/2009/08/dr-liviu-turcu-vs-dorin-tudoran-fostul.html). Din lipsă de timp, voi folosi textul dvs., aşa cum a fost postat – fără semne diacritice româneşti.

Comentez tot aici, în capitolul Acum şi peste 200 de ani, doar două afirmații ale dvs. din partea a doua a scrisorii pe care mi-o adresați la 2 septembrie (http://victor-roncea.blogspot.com/2009/09/dr-liviu-turcu-vs-dorin-tudoran-si.html).

Îmi este  greu să ghicesc dacă şi când voi avea răgazul să vă răspund la afirmații din părțile următoare ale scrisorii dvs. Dacă vă răspund, veţi afla. Dacă nu, nu o luaţi ca pe un semn de timiditate. Ar putea fi doar hotărârea de a nu prelungi o discuţie care, cel puţin pentru mine, pare a nu duce decât la stimularea unui apetit, și așa mare, pentru senzațional, speculații, fabulații și confabulații, propensiune pe care acest blog nu își propune să o încurajeze.

Intenţionam să răspund o singură dată, după ce veţi spune tot ce aveţi de spus. Se întâmplă, însă, că mă aflu între două călătorii și angajat în finalizarea unor proiecte semnificative, în vreme ce dvs., deși la fel de ocupat, îmi păreți angajat într-un demers de lungă durată. Este un efort epopeic pe care nu ştiu dacă voi putea să-l urmăresc în întregime.

 

Preoţi fără (nici un fel de) Dumnezeu

PREOŢI  FĂRĂ (NICI UN FEL DE) DUMNEZEU

– Recviem pentr-un rapțigliu –

 

Există. Ca şi Medici fără frontiere. Dar nu din acelaşi motiv. Au vocaţii foarte diferite.

Era prin 1983-84. Mihai Botez fusese chemat la o altă rundă de ”discuţii colegiale” la Rectoratul Univeristăţii din Bucureşti. Ne-am întâlnit după ”meciul meu săptămânal”, cum îi plăcea lui Mihai să numească întâlnirile la care, deşi desfăşurate în birourile Rectoratului, nu toţi cei de faţă aparţineau neapărat lumii academice.

 

Historical Palliatives for the Phantom-Limb Syndrom

Pentru cei interesaţi de situaţia din Republica Moldova, reproduc aici un articol semnat de Louis O’Neill, fost ambasador şi Şef al Misiunii OSCE în Moldova între anii 2006 şi 2008.

 moldova.org, marcă înregistrată de Moldova Foundation, deţine toate drepturile asupra acestui articol şi foto-portretului.

 

Historical Palliatives for the Phantom-Limb Syndrome

August 25, 2009

By Louis O’Neill

Gallons of ink have been arrayed and countless electrons rearranged with commentary over the 70th anniversary of the Molotov-Ribbentrop pact and its secret protocols. Scholars, politicians, human-rights defenders, and historians worldwide have weighed in on this carving up of Eastern Europe which so dramatically affected the lives of millions, both during the Second World War and for two generations thereafter. Perhaps the most interesting voice, however, has been that of the Russian Foreign Intelligence Service, the SVR.

 

De bună voie, autobiografia mea

DE  BUNĂ VOIE, AUTOBIOGRAFIA MEA

Cine spunea că a murit gazetăria de investigaţie?

Luni, 24 august, doi colegi ai noştri de taifas, caraiman si niku_elektriuk, ne-au semnalat – aproape simultan şi dis-de-dimineaţă – o postare:

http://victor-roncea.blogspot.com/2009/08/mucles-tismaneanu-cia-se-leapada-de.htm

Profitând că dl Roncea se află în vacanţă, un coleg al Domniei sale s-a pus pe treabă; şi ce treabă!

 

Tismăneanu vs Băsescu

TISMĂNEANU VS BĂSESCU

– dârlogii umilinţei –

 

Preliminarii

Nu Vladimir Tismăneanu este marea problemă a României.

Potrivit celor ce-l urăsc visceral; celor ce le este greu să-l simpatizeze oricâte glume şmechereşti ar produce pe zi; celor ce i-au dat votul acum cinci ani şi sunt decepţionaţi de prestaţia din primul său manadat; celor ce nici nu se gândesc să-i dea vreodată votul lor, oricât de performant s-ar dovedi;  marea problemă a României este Traian Băsescu.

Dl Tismăneanu se bucură în acest moment de încrederea Preşedintelui. Politologul l-a înduplecat (alături de alte voci responsabile), pe foarte reluctantul Preşedinte să purceadă, totuşi, la condamnarea comunismului. Azi, dl Tismăneanu susţine – cu patos dar şi cu argumente demne de luat în consideraţie – candidatura dlui Traian Băsescu la un al doilea mandat. Patosul este ridiculizat; argumentele – cam trecute cu vederea de cei ridiculizând patosul.

 

Arșiță

ARŞIŢĂ

Frige. Frige mai rău ca niciodată. Frige ca de fiecare dată.

În această vară (prea)electorală, mijloacele de informare în masă par un imens grătar ambulant. Sub el, jarul e înteţit de un balaur ce scuipă foc prin câteva mii de guri.

Tot gazetarul, pamfletarul, ba, chiar şi mai tot analistul politic – vag independent şi puternic înregimentat – e un Hefaistos: croieşte armuri pentru Şefu; dă găuri în armurile ălorlalţi; ţine fierul cald, foarte cald, ca să aibă ce să bată.

Pe grătar sunt prăjiţi duşmanii – pe toate părţile, de câteva ori, până nu rămâne din ei aproape nimic. În frapiere zâmbesc amicii deghizaţi în sticle de şampanie.

 

Recalibrare

RECALIBRARE

Nu am lansat acest blog pentru a deschide un război anti-Cutare sau o campanie pro-Cutare.

Nu am un cal în această cursă în care abjecţia este vocea politicului, iar politicul abjecţia tuturor.

Mă interesează mai mult mentalităţi decât oameni. Numai că unii oameni ţin să ilustreze, cu asupra de măsură,  mentalităţi nefericite, de teamă că fără ei acestea din urmă ar rămâne vorbă-n vânt.